Doamne ajuta!!!
Doresc sa va reamintesc de faptul ca acum cateva zile am intrat (nu din inatmplare) pe blogul pe care il administrati, incercand sa postez si eu un comentariu la titlul "VICTORIA AMARA" dupa ce bineinteles l-am citit. Am vazut ca parerile pe care le-am postat la comentarii nu ati avut bunavointa, iar eu onoarea sa le publicati. Nu va condamn, pentru ca este dreptul dumneavoastra in a fi subiectiv sau obiectiv. Insa as dori sa va atrag atentia ca intr-o societate democrata la care nazuim si in care avem pretentia sa traim, subiectivismul nu este altceva decat o bariera de tip comunist, care se interpune in relatia pe care dumneavoastra doriti sa o cultivati atat interpersonal cat si interetnic. Faptul ca imi exprim o parere, dintr-o alta viziune, decat cea a dumneavoastra nu cred ca este un lucru rau, ba chiar benefic.
Am vazut ca proliferati mesaje de genul "nu-mi iubesc tara" preluate dintr-o scrisoare a carui scop era altul, diferit total de mesajul pe care dumneavoastra il promovati.
De asemenea am ajuns la concluzia ca persoanele care v-au recomandat si v-au promovat imaginea (inclusiv colegi de ai mei) in campania electorala nu au facut decat sa promoveze un “mit” al tanarului care se implica, dar nu pentru comunitatea romaneasca, din care, dupa nume descindeti, dar nu si dupa fapte. Imi permit sa fac aceasta afirmatie deoarece dumneavoastra ati fost singurul “roman” care ati votat (probabil cu ambele maini) insemnele de tip sovin ale comunitatii din Sfantu Gheorghe, in care romanii nu sunt reprezentati, insa sunt expuse cele trei coline “Tatra Matra si Fatra” (probabil ca stiti si ce insemna acestea) ca simbol.
Imi permit sa fac aceste observatii, nu dintr-un impuls nationalist-sovin de tip obsesiv, ci din postura de un cunoscator al Istoriei Romanilor din cele mai vechi timpuri (inclusiv probleme de etnogenza) pana in zilele noastre. De cand sunt slujitor al Altarului in aceasta zona m-a pasionat foarte mult problemele romanilor din arcul intracarpatic mai ales de la anul 1867 pana in prezent. Mi-am pus mereu intrebarea de ce eu ca preot nu pot sa-mi spovedesc credinciosii in limba romana? De ce nu isi cunosc acestia propria limba, si caror fapte se datoreaza acest lucru? Raspunsul este mai amplu, nu vi-l pot da eu acum in cateva randuri, decat pe scurt. Acesta fiind: politica de maghiarizare fortata la care au fost expusi romanii de-a lungul vremii mai ales din 1867, prin diversele legi care au impus o alta limba si au impiedicat conservarea si pastrarea identitatii romanesti, mai ales in anii de trista amintire 1940-1944. Fiind o perioada de care multi maghiari cu bun simt si cu frica de Dumnezeu le este rusine sa vorbeasca.
Cele amintite mai sus in ultimele randuri sunt o infima parte din dintr-un adevar istoric incontestabil.
In legatura cu articolul in care amintiti intr-un citat de “satele parsite de sasi si svabi” trebuie sa va amintesc, daca nu sa va aduc la cunostiinta, ca sasii au parasit Romania intr-un anumit context istoric si nu au fost alungati de frica procesului sau a politicii de asimilare, si asta vi-o spun ca roman ardelean. Nu stiu de unde atata grija pentru un neadevar (cules) pe care dumneavoastra il promovati? De ce nu va uitati putin la romanii nostrii maghiarizati, care sunt mult mai aproape de noi (sentimental vorbind) si ii ignorati? De ce nu amintiti ca sute de persoane de etnie romana din satele din secuime au fost asimilate deznationalizate, si chiar batojocorite candva in istoria recenta (nu mai mult de 70 de ani) a Romaniei, uitandu-si chiar limba de “voie sau chiar de nevoie”. De ce nu amintiti de sutele de familii din zecile de comunitati care au nume maghiarizate (ca de ex: Szebeny, Bokor, Olah, Pakular, si exemplele pot continua) din zona in care traim cu totii. Daca doriti sa va convingeti, si nu ma credeti, va recomand o vizita de lucru prin cimitirele din jurul bisericilor cu “cupola in forma de ceapa” din secuime. Ei domnule Madalin, va intreb cu tot respectul, cu istoria noastra ce facem? La care “cos” o aruncam la cel pe care scrie europenism, sovinism, nationalism, sau indiferentism? Poate chiar in cosul pe care scrie “Mituri ale tinutului secuiesc”. Oare o fi bine, oare o fi rau? Ma intreb si eu.
Cum va explicati dumneavoastra de zecile de comunitati cu biserici ortodoxe sau greco-catolice (ex. Aita Mare, Santionlunca, Baraolt etc.), adevarate constructii de arhitectura bizantina, aratand prin aceasta puterea comunitatii romanesti de odinioara, astazi stau goale, dar nu pentru nevrednicia preotilor, ci pentru ca in ele nu mai are cine sa intre, dupa linsajul din perioada de trista amintire, si nu numai.
Oare aceste lucruri nu va ridica anumite semne de intrebare? Mie da, si sunt semne grele de intrebare. Daca nu ma credeti mergeti si cercetati, nu va costa decat putin timp, putina bunovointa si nici jumatate de rezervor de combustibil.
Sunt unul dintre slujitorii lui Dumnezeu care asista, de multe ori neputincios, la ultima zvacnire a ortodoxiei si a romanismului din aceasta zona mult incercata. Sub epitrahilul meu aud suferinta fiecarui roman care a supravietuit furtunii, aud suspinul tainic, al inimii acestuia. In biserica, la fiecare slujba vad tristetea tainica ce salasluieste in sufletul fiecarui roman resemnat in fata sortii, cu alte cuvinte vad o ortodoxie muribunda, o frica si de multe ori o rusine in a afirma “eu sunt roman”. Aceasta este realitatea in care traim aici, in inima Romaniei, adica in vatra sacra a natiunii, pe care dumneavoastra din pacate nu o vedeti, atunci cand prin mesajele dumneavoastra contribuiti, nu intr-o, masura atat de mare cat ati dori, dar contribuiti, la rusinea si la umilinta la care este supus sistematic romanul de rand din inima tarii.
As putea sa continui, dar nu doresc sa va obosesc prea mult, cu lucrurile acestea “minore”. V-am adresat aceasta sincera scrisoare deschisa nu pentru ca as avea ceva cu dumneavoastra si cu cercul in care va invartiti. Ci pentru atitudinea dumneavoastra duplicitara si dupa modul tendentios de a vedea lucrurile atat in presa si blog, dar mai ales cand votati anumite lucruri care sunt impotriva romanilor nereprezentati de dumneavoastra. Faceti parte, si probabil nu intamplator, din partidul NATIONAL, care a contribuit decisiv la “invierea neamului” de la 1 decembrie 1918. Constat ca atunci existau barbati de stat, si nu doar politiceni ca astazi. Suntem in Postul Paresimilor un post al suferintei, al tragediei, si in acelasi timp al invierii. Este bine sa meditam la suferinta noastra de “oameni tolerati” si sa reinviem in propria constiinta intai, si apoi a reflecta fiecare dintre noi la Crucea pe care ne-a asezat-o Dumnezeu pe umerii nostrii, in propasirea spirituala, personala si colectiva a noastra. In incheiere va doresc numai bine, fara pretentia de a ma reprezenta, si de a imi impartasi opinia.
Cu respect
Pr. Iustin Garleanu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Să ne ocrotească Dumnezeu pe toţi!
“Somnul raţiunii naşte monştri” (Francisco Goya)
(Corecturile din motto nu le-am făcut din pedanterie, ci pentru că ţin la respectarea adevărurilor istorice, iar scrisoarea dumneavoastră m-a făcut să cred că şi dumneavoastră, iar al doilea este că naţiunea, spre deosebire de raţiune, este o realitate apărută, de curînd la scară istorică, spre deosebire de veşnica raţiune, aflată dintotdeauna în prezenţa lui Dumnezeu: “Eu, înţelepciunea, am fost acolo dintru începuturi!”)
Niciodată nu mi-au plăcut fundamentaliştii, cei care cred că ştiu sigur unde este adevărul şi sunt convinşi că ceilalţi greşesc, cei care văd situaţia în alb şi negru, cei care cred că eşti cu noi sau împotriva noatră... cred că un creştin adevărat nu vorbeşte niciodată cu patimă şi de rău pe aproapele lui: „duplicitar”, „tendenţios”, „numele da, dar faptele nu sunt de român” ceea ce din păcate şi dumneavoastră şi mulţi alţii din „cercul dumneavoastră”, ca să vă împrumut formula, o faceţi prea des la adresa mea... fără nici un pic de empatie sau de dragoste creştină... păcat!
Drept dovada am unul dintre cele mai murdare şi mai incorecte atacuri care mi-au fost aduse de dumneavoastră, dar şi de către alţii, în ceea ce priveşte votul despre steagul oraşului Sfântu Gheorghe. Odată vine din necunoaştere – vă voi lămuri imediat , a doua oară din manipularea dumneavoastră de către „binevoitori” extrem de interesaţi să mă atace strict politic şi, cel mai grav, de slăbiciunile din sufletul dumneavoastră, care au permis gândurilor rele să vă întunece mintea şi să vă facă să judecaţi strâmb şi superficial o situaţie simplă.
Însemnele la care faceţi referire - steag, fanion au fost votate in sedinta din 28 ianuarie 2010 de catre majoritatea consilierilor locali prezenti in sala, 7 de la UDMR şi 8 de la PCM, dar şi de către reprezentantul PDL Şerban Valeriu şi de către mine, iar dl Ivan, colegul meu din PNL s-a abţinut, din motive procedurale, dacă citiţi stenograma şedinţei veţi afla, dar este o problemă de formă, nu de fond!, numai doamna Pârvan de la PSD votând împotrivă din motive strict demagogice şi populiste! Vă explic imediat de ce cred asta: în 2007 prin Hotărâre de Guvern a fost aprobată stema municipiului Sfântu Gheorghe. Conform legilor în vigoare în România şi cu toate avizele comisiilor naţionale de heraldică. Adică, eu ar fi trebuit să votez conform teoriei doamnei Pârvan, fără să-mi pese de legile Statului Român, fără să cred că Prefectura, Ministerele care au avizat şi în final Guvernul României a fost în stare să-mi apere interesele legal vorbind? Şi eventual să şi propun nişte modificări acum în 2010, după 3 ani de la adoptarea ei şi publicarea în Monitorul Oficial!...
Continuare in mesajul urmator…
Continuare din mesajul anterior…
Încă de când am intrat în viaţa publică mi-am spus că n-am să mă preocup să mă cert absurd şi fără rost pe steaguri şi însemne, ci am să încerc să produc discuţii constructive pe teme de larg interes pentru întreaga comunitate... darmite într-un asemenea caz verificat de autoritatea Guvernului României... poate că e prea mult să vă cer să-mi citiţi rapoartele de activitate, dar acolo este munca mea...bună sau rea, o puteţi judeca... dar aş vrea să vă referiţi şi la ea când vă lansaţi în speculaţii nejustificate gen „românii nu sunt reprezentaţi de dumneavoastră”... pentru că aş putea să vă rog să comparaţi realizările mele şi ale „grupului” din jurul meu pe care l-aţi adus în discuţie, comparativ cu ale celorlaţi, din „grupul dumneavoastră”... şi dacă mai credeţi încă în sintagma că „omul / pomul după roade se cunoaşte” vă rog să trageţi concluzia singur cine şi ce face cu adevărat ceva în această zonă...
Ar mai fi multe de scris, mai ales pe subiectele „istorice”, cum sunt ele văzute „clar şi limpede”, cu vinovaţi doar din tabăra „cealaltă”, cu „mitologiile” de rigoare, dar ... sunt convins că Domnul le va rezolva pe toate... mai ales că urmează exact momentul aducerii aminte de către noi toţi, creştinii, că Mântuitorul s-a jertfit pentru ca noi să fim mai buni, mai drepţi, mai atenţi cu semenii noştrii şi mai ales mai iertători şi mai iubitori! Putem să ne ridicăm la pretenţiile Lui? Sau sunt prea înalte?... Apropo, ce vă faceţi cu cei care cred doar în propăşirea spirituală şi individuală, nu neapărat colectivă?...
Cu regretul că aţi reuşit să mă întristaţi prin scrisoarea dumneavoastră nedemnă de „un slujitor al oamenilor”, aşa cum cred că trebuie să fie orice creştin, cu atât mai mult un preot, închei rugându-vă respectuos să vă aplecaţi mai atent şi mai cu sfială de lucrurile lumeşti, cel puţin în ceea ce mă priveşte, pentru a nu deveni prea lesne doar o unealtă în mâna celor care se bucură când împroaşcă cu înjurături şi limbaj suburban totul în jur, trăgând apoi foloasele din necazurile, problemele şi neînţelegerile altora...
Să ne apere Domnul de toate cele rele şi să ne-ndrume paşii spre cele bune!
mădălin guruianu,
creştin
DOMNULE GURUIANU....PE "CEL DE SUS" MAI LIPSEA SA-L SUPARATI!
CRED CA ATI REUSIT!
Preacucernice parinte Iustin, citind aceasta scrisoare a sfintiei voastre, m-am cutremurat. Dumnezeu sa te intareasca si sa-ti dea sanatate pentru misiunea care o desfasori in parohia Aita Mare. Realizez ca noi, ceilalti preoti ne confruntam cu probleme mult mai mici in parohiile noastre.
Care este pozitia autoritatilor romanesti si bisericesti in aceasta privinta?
@Parintele Mircea: Draga Parinte, situatia este mult mai dramatica decat se vorbeste in mass-media. Cat despre "autoritatile romanesti" aproape ca sunt inexistente in aceasta masa aproape compacta de maghiari. Iar cei care mai sunt, vedeti si dvs. din aceasta scrisoare deschisa cam pe ce baricada se afla. Din pacate sunt comunitati romanesti pe cale de disparitie in acesta zona. Daca in localitatea Bixad inainte de anii 1940 se aflau peste 900 de romani, astazi daca se mai afla cateva zeci. Acestea sunt realitatile istorice din Har-Cov. Cat despre autoritatile bisericesti ce sa spun... Biserica este inca in aceasta zona, ca si armata de altfel, o stanca tare. Cititi si studile recent facute de "Centrul European de studii" si vedeti ce s-a scris in presa sovina de-a lungul timpului despre Biserica Ortodoxa.
Incerc a ma dezmeticii,consider ca viata este o lupta;nu am dorit sa fiu in fata altui om;am o rabdare de fier,un calm iesit din comun,un duhovnic pe care numai DUMNEZEU a putut sa m-il trimita.Va rog sa-mi scuzati impertinenta numele meu este Vasile Voiculescu...
Trimiteți un comentariu