N-aveţi preoţi buni? Naşteţi-i!

Cred ca nu mai este nevoie sa reamintesc motivele pentru care suntem atat de nemultumiti de unii preoti. Frustrarea, dispretul, mania si repulsia ne-a cuprins si ne macina pe noi toti, fie ca suntem credinsiosi, fie ca nu, atunci cand auzim iarasi de caderile vreunui preot. De ce nu avem mai multi preoti buni? De ce ii avem pe unii de necinste? Se mai poate schimba situatia? Ce este de facut?

Pentru toate aceste intrebari ne raspunde transant parintele Arsenie Boca. Cine are minte sa ia aminte!

“Prin glasul slugii Sale, (al preotului), Dumnezeu te iarta, fiindca tu sub patrafir, in fata Altarului, lui Dumnezeu te marturisesti. Nu de la tine se cer calitatile preotului; de la tine se cere cainta din inima si vointa de a te indrepta.

Sunteti nemultumiti de preoti?

Dar voi, oare, ce-ati facut pentru preoti, ca sa fiti mai multumiti? Cerut-ati de la Dumnezeu un copil macar, pe care sa-l inchinati slujirii lui Dumnezeu? Credeti ca vina o poarta numai ei, preotii? Ei sunt fiii vostri! Cum i-ati nascut, asa-i aveti? Ce le gasiti vina numai lor?

Va trebuie preoti mai buni? Nasteti-i!

Iata va spun ca tot poporul este raspunzator ca nu are slujitori mai stravezii spre Dumnezeu, mai ai Imparatiei lui Dumnezeu!

Poporul isi are in toate privintele povatuitorii pe care ii merita.

Repet: Va trebuie preoti mai buni? Nasteti-i!

Nu stati cu ganduri ucigase impotriva copiilor, ca nu stii in calea carui mare dar de la Dumnezeu te-ai gasit impotriva si ai sa dai seama. Nasteti copii cu gandul sa fie slujitori ai lui Dumnezeu intre oameni!

Iata ce spune Scriptura in privinta aceasta – (se intreaba proorocul):

“Oare nu i-a facut El ca sa fie o singura faptura cu trup si suflet? Si aceasta faptura intrunita (unitatea casatoriei) la ce nazuieste ea? Odrasle pentru Dumnezeu” (Maleahi 2, 15)

Aceasta e pretentia lui Dumnezeu de la casatorie si dupa atare roade tanjiti si voi, bagand insa vina roadelor pe care le-ti dat (copii vostri – preotii). Tamaduirea slabanogiei neamului de aici incepe! Asta i-ar fi iertarea!

Nu mai stati cu ganduri ucigase impotriva copiilor!”

(Pr. Arsenie Boca)

——————–

“Eram la Biserica Draganescu. Parintele Arsenie picta sus, iar eu stateam jos, lânga schela. La un moment dat, Parintele zice: „Mai, asa-i ca-s lacomi preotii?”. Eu nu spun nimic. Parintele ma întreaba si a doua oara si ma întreaba si a treia oara: „Mai, asa-i ca-s lacomi preotii?”. Eu nu scot o vorba. Atunci, Parintele se apleaca sa vada daca mai sunt lânga schela si îmi zice: „Mai, tu nu auzi ce vorbesc eu cu tine?”. Eu zic: „Dar, Parinte, acum nu am vorbit de preoti”. Parintele zice: „Da, mai, nu am vorbit acum de preoti, dar tu, când esti cu mai multe persoane si vorbiti de preoti, numai de rau ziceti de ei. Ziceti ca-s lacomi. Iata ce povata îti dau eu: sa nu-i mai vorbiti de rau pe preoti, fiindca sunt slujitorii lui Dumnezeu si nu aveti voie sa-i judecati voi”.

Dupa ce m-am întors de la Parintele, am deschis Biblia exact la paragraful care zice: „Cine esti tu, omule, ca sa judeci sluga altuia”. Exact ce-mi spusese Parintele Arsenie! De atunci, nu mai vorbesc pe nimeni de rau, mai ales pe preoti, ca Dumnezeu este singurul care poate sa-i judece. (Biliboaca Matei, Savastreni)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

——————–

“Eram la scoala normala când l-am cunoscut pe Parintele Arsenie. Ne ducea în padure si acolo ne adunam multi studenti, printre care multe fete care astazi sunt starete de manastiri. Traiam o viata foarte frumoasa. Parintele Arsenie zicea atunci când se duceau femeile la manastire:

- Mai Marie, de ce nu te duci la biserica în satul tau?

- Apoi vezi Parinte, parintele nostru mai pipa, mai bea, nu-i ca dumneata.

- Ai copii, ai fete maritate; sa te duci si sa spui la fetele tale sa zamisleasca copii care sa se faca preoti asa cum va place voua.”

Sfaturi si îndemnuri ale Parintelui Arsenie:
Fratilor, ascultati de Biserica, fiindca cei ce asculta de preotii ei, asa cum sunt, de Dumnezeu asculta.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

surasa: www.ortodoxiatinerilor.ro

Parohia Ortodoxă Română Aita Mare nu este şi nici nu se va implica în susţinerea vreunui candidat la Preşedenţia României.

Parohia Ortodoxă Română Aita Mare îşi menţine linia neutră din punct de vedere politic, conform hotărârilor Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, şi nu se va implica în politică susţinând vreun candidat la funcţia supremă în stat. Pe această linie vă comunicam, că orice intervenţie din partea oricărui partid politic, cerând acest lucru, este de la bun început sortită eşecului, din punctul nostru de vedere.

Ortodoxia este mai saraca in lumea aceasta prin plecarea Preacuviosului Parinte Teofil Paraian de la Sambata de Sus

Comunitatea parohiala din Parohia Aita Mare si Aita Medie ia act cu adanca tristete de vestea trecerii la Domnul a Parintelui Teofil Paraian. Ne rugam ca Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca in Raiul cel ceresc, locul, unde inca din viata, Parintele nadajduia ca va merge. Dumnezeu sa-l odihneasca.

A TREIA SCRISOARE CĂTRE AVRAM IANCU

De la Nistru pân-la Tisa,
De la Putna pân-la Ţebea,
Tot fărâmiţată-i ţara
Şi tot zbuciumată plebea.

Ne distruge dezunirea,
Ne încalecă abisul,
Tot amară este pâinea
Şi tot imposibil visul.

Suntem toţi bolnavi de ură,
Amăgiţi de ţinte joase,
Pofta ne-a intrat în inimi,
Frica ne-a intrat în oase.

Cucurigu-n limbi străine
Cântă, umiliţi, cocoşii,
Strănepoţi de tip sintetic
Îşi batjocoresc strămoşii.

Decebal mai moare-odată,
Agitând la Sarmis pumnii,
Şi-şi retrage tarabostes
Din enigmele columnii.

Nici Traian nu doarme-n veacuri,
Ci dezamăgit întreabă:
Doamne, asta mai e ţară
Sau o jalnică tarabă?

Totul e negociabil,
Ca o târfă din bordeluri,
Cei plătiţi să ne păzească
Fac chiolhanuri la creneluri.

Omul şi pisica-nvaţă
Mijlociul trai de câine,
Ţara grâului decade
Şi importă grâu de pâine.

Sărăcia se întinde
Ca o tragică pecinge,
Orice-nvingător politic
Ţara lui întâi o-nvinge.

În vârtejurile lumii,
Ne izbim de toţi pereţii,
Estul-vestul ne învaţă
Legea cinică a vieţii.

Că pe-aici mai mor popoare,
Subiect al marii come,
Şi kosovizări forţate
Şi-aţâţări autonome.

Provocări nepedepsite,
Slăbiciuni exploatate,
Tot popoarele transpiră
Pentru-a le plăti pe toate.

Ţările nu mai au pace,
Liniştea le e străină,
Nu-nţelege nimeni, totuşi,
Mâine ce va fi să vină.

Astfel, România noastră,
Pentru presă e o temă,
Şi luarea ei în glumă
E batjocura supremă.

Instigări la dezunire,
Şi-năuntru şi afară,
Unii vor să ne scopească,
Alţii vor hotare-n ţară.

Pe când noi, ce le opunem?
Propria eternă harţă,
Risipind atâta creier
Pe întinsa lumii scoarţă.

Unde-s geniile noastre?
Unde-s drepturile noastre?
Cine tot atrage-n ţară
Duşmănie şi dezastre?

Îndurându-le pe toate,
Mai venim aici, la Iancu,
Să ne ierte de uitare
Şi că nu îi ţinem rangul.

Nici o toamnă românească
Fără el, nu-i drept să-nceapă,
Lacrimă renăscătoare
Pentru fiecare apă.

În mormântul de la Ţebea
Doarme însăşi măreţia,
Inflexibilă chiar dacă
Modulară-i România.

Ce se-ntâmplă-aici, se simte,
Dureros în tot Ardealul,
Cum intra la Blaj pe Câmpul,
Pe unde-şi păscuse calul.

El e-aici, mereu al ţării,
Prin credinţă şi iubire,
Pentru ochii lui albaştri
Cerul n-are lecuire.

Şi gorunii de la Ţebea
Plâng în fiecare frunză
Toată jalea unei patrii
Ce-n acest mormânt e-ascunsă.

Iar de când s-a frânt gorunul,
Unde-a stat fiinţa Horii,
E mai trist şi cimitirul
Sunt mai trişti şi muritorii.

Să venim aici, la Ţebea,
Înc-o dată şi-ncodată,
Şi să ne privim cu toţii
Într-o dreaptă judecată.

Basarabia – uitată,
Bucovina – zăvorâtă,
Şi-n Ardeal diverse bestii
Pe români îi întărâtă.

N-avem linişte în viaţă,
N-avem linişte în moarte,
Ce departe ni-s nepoţii,
Şi strămoşii - ce departe.

Devastată de orgolii,
Ţară, spartă de feude,
Plânsul plebei necăjite
În palate nu se-aude.

Ea nu poate să-şi trimită
Nici copiii la vreo şcoală,
Nici scrisorile pe-adresa
Guvernărilor ce-o-nşeală.

Asta e democraţie?
Asta este libertate?
Calul Iancului la Ţebea
Cu copita-n scuturi bate.

E destul necaz în oameni
Şi minciună ordinară,
Ţebea ne redă puterea
De-a iubi această ţară.

Iancule, venim la tine,
Să ne reînveţi curajul,
Să ne-arăţi cum ştii prea bine
Unde-i Alba, unde-i Blajul.

De la Nistru pân-la Tisa,
De la Putna pân-la Ţebea,
Tot fărâmiţată-i ţara
Şi tot zbuciumată Plebea.

Adrian Păunescu

Sfintele Moaşte ale Cuvioşilor ucişi de perşi la Sinai în anul 614

Biserica parohială are în posesia ei, fragmente (părticele) din Sfinte moaşte ale monahilor ucişi pentru credinţa creştină de către perşi, în anul 614, chiar în biserica de pe Muntele Măslinilor, din apropierea Ierusalimului. Sfintele moaşte ale martirilor din 614 se afla depuse, în prezent, în biserica Mănăstirii Katamonas din Ierusalim. De la Mănăstirea Katamonas, au fost aduse particele din Sfintele moaşte ale acelor martiri de către Părintele Modest Ghinea, stareţul mănăstirii Cetăţuia Negru-Vodă din jud. Argeş, care le-a dăruit părintelui paroh.
Aceste sfinte moaşte au fost depuse spre închinare chiar în ziua de Crăciun a anului 2008 la Biserica Sf. M. Mc. Gheorghe - ocrotitorul Armatei Române din Aita Mare.
Fie ca sfinţii martiri din ale căror moaşte are şi biserica parohiei noastre să întărească credinţa enoriaşilor ei precum şi cei care în trecere îi vor cinsti.

Comunitatea românească din Aita Mare la 90 de ani de la Marea Unire

Duminică 30 noiembrie la Biserica Ortodoxă din Aita Mare după Sfânta Liturghie se va oficia un parastas pentru eroii români. După programul liturgic se vor desfăşura o serie de manifestaţii culturale care vor aminti de activitatea Sfântului Andrei pe teritoriul României de astăzi, şi aniversarea celor 90 de ani de la Marea Unire.

Cu acest prilej este invitat un cor de copii condus de prof. Nicolae Sebeşan, care vor interpreta colinde româneşti şi măsuri patriotice.

Parohia Ortodoxă Aita Mare - căi de acces, statutul parohiei

Parohia Ortodoxă Română Aita Mare este parohie misionară făcând parte din Episcopia Română a Covasnei şi Harghitei. Este situată în judeţul Covasna în partea de S-V a judeţului, pe drumul judeţean Sfântu Gheorghe - Baraolt, (km 40) fiind localitate de graniţă între judeţul Covasna şi Braşov.

Drum de acces sunt: Sf. Gheorghe - Vâlcele - Araci - Hăghig - Aita Mare (40 km)

Braşov - Feldioara - Măeruş - Apaţa - Aita Mare (45 km)

Baraolt - Căpeni - Aita Mare (15 km)

Statutul Parohiei - Parohia Aita Mare are statut de parohie misionară, având doar 55 de persoane ortodoxe, care nu pot oferi posibilitatea de autofinanţare a parohiei.

Parohia Ortodoxă Aita Mare deţine două Biserici şi anume:

Biserica Sf. M. Mc. Gheorghe (sau "biserica mare" cum îi spun localnicii) - situată în mijlocul comunei, având arhitectură bizantină, datând din anul 1938, iar piatra de temelie a fost pusă de primul Patriarh al României Miron Criestea în anul 1936 (vezi istoric). Datorită imprejurărilor istorice şi sociale biserica nu a mai apucat să fie pictată, datorită situaţiei demografice care s-a schimbat după anul 1944, dar şi a regimului comunist, dar mai ales datorită situaţei economice a parohiei.

Biserica Sf. Ier. Nicolae - este prima biserică a parohiei datând din anul 1866 fiind construită pe locul unei alte bisericuţe de lemn mai vechi. Este biserică din piatră situată pe o colină în afara localităţii (deoarece înainte de anul 1918 românii nu aveau voie să-şi contruiască biserici în interiorul localităţiilor). Astăzi această biserică nu mai oferă condiţiile necesare de a putea sluji în ea, datorită faptului că a fost vandalizată de mai multe ori de unii localnici şovini în timpul sau după perioada anilor 1940-1944, fiindu-i ruptă Sf. Masă, etc. Aceasta a suferit lucrări de reparaţii la acopeiş fiind conservată prin purtarea de grijă a PS Ioan Selejan.

Cosolidarea şi restaurarea acestei biserici fac parte din planurile noastre primordiale alături de renovarea casei parohiale aflată într-o avansată stare de degradare. Proiectele aceastea nu pot fi aplicate deoarce situaţia financiară nu ne permite deocamdată.

După perioada de tristă amintire 1940 - 1944 când viaţa bisericească ortodoxă aproape s-a stins, acum cu bunăvionţa şi ajutorul lui Dumnezeu, încercăm ca în această zonă mult încercată, ca clopotele bisericilor să mai bată iar Duhul Sfânt - Duhul Păcii să se coboare şi peste cei buni şi peste cei mai puţin buni.

Dacă doriţi să veniţi în ajutorul nostru şi să ne sprijiniţi vă stăm la dispoziţie cu următorul cont bancar:

BCR - Sfântu Gheorghe

Parohia Ortodoxă Aita Mare

RO84 RNCB 0124 0976 7511 0001

- sau ne puteţi contacta la numărul de telefon: 0742150832